Desi ca o fandoseala a curtii, cravatei i s-a semnat actul de nastere mult inainte, pe la 1650. Istoria ei o vom savura cu nesat in alte dati. Astazi vreau doar sa-ti aduc aminte ca te incurca de fiecare data cand incerci sa mananci sau sa faci gesturi bruste – se balanseaza dintr-o parte in alta, daca te apleci, se apleaca odata cu tine si vrea de fiecare data, parca. sa-ti povesteasca inca o data nazdravaniile lui Nastratin Hogea, ce dadea cu larghete de mancare “la haine”. Povestea lui Anton Pann, in care, a nu stiu cata oara, haina face pe om, ramane una de capatai.

Revenind – ce te faci cu disconfortul de fiecare zi, de la masa de pranz, in care incerci sa feresti prin orice mijloace patarea cravatei de resturile alimentare in cadere libera? Prima solutie ar fi introducerea cravatei in spatiul din camasa, creat de distanta dintre doi nasturi. Dar, astazi, nu e cazul – trebuie sa impresionezi audienta cu gesturile tale elegante.

Sa scoti cravata ar fi un gest total deplasat, dat fiind ca in alte vremuri, alaturi de camasa, era asimilata lenjeriei intime a barbatului. Sa o arunci peste umar e un gest de peste Ocean, fara larga aplicatie pe batranul continent.

Iti spun eu ce sa faci – iti achizitionezi astazi un ac de cravata. Destul de ciudat tradus in limba noastra materna, caci specific vorbind, acul de cravata e deja la a doua generatie – clipsul. Accesoriu masculin ce insoteste cu succes purtatorul de cravata si-l salveaza pe acesta de inconvenientele enumerate anterior, alunecand usor pe sub camasa, presand, in acelasi timp, cravata de partea frontala a ansamblului.

E printre putinele accesorii permise barbatului alaturi de ceas, butoni si verigheta. De pe la 1870, trecand prin variile forme pe care cravata le-a capatat (fie ea mai lata, mai ingusta, mai nobila sau mai din popor, sub forma de esarfa sau pampon), acul de cravata a insotit cravata pe tot parcursul acestor transformari. Intre 1870 si 1920, acul de cravata a reprezentat un punct de reper pentru gentilomul vremii. Odata cu timpurile, incepand de pe la 1920, purtatorul de cravata observa cum impungerea repetata a cravatei cu un ac, fie si de cravata, altereaza materialul acesteia. Aici apare in prim plan clipsul de cravata, in forma pe care o stim astazi.

De pe la 1930, mai ales peste Ocean, clipsul pentru cravata e uzitat pe scara larga – atat la nivelul strazii, cat mai ales la nivel corporatist. Incepe sa devina parte integranta a imaginii omului modern american. In batrana Anglie scepticii ingurgiteaza cu greu noua aparitie, iar raspandirea noului sortiment de accesoriu se lasa asteptata pana dupa 1950.

Spre sfarsitul secolului trecut, iesirea din zona restrictiva a tinutelor clasice si marsarea spre zona relaxata a tinutelor, chiar a celor de birou, scoate pentru o perioada din peisaj clipsul pentru cravata. Insasi purtarea cravatei devine caduca, din moment ce este promovata imaginea de succes a barbatului deschis la primii doi nasturi ai camasii, ce da lovituri la bursa peste noapte. Odata cu scandalul Enron si falimentul Andersen, in 2001, inregimentarea si restrictionarile reincep. Minciuna tinde sa iasa dur la iveala, iar ordinea si disciplina sunt reinstaurate la nivel corporatist – cravata revine in prim plan.

In ultima decada, clipsul de cravata, nepotul acului de cravata, revine si nu face decat sa ma bucure. De aceasta data, nu de pe o pozitie de forta, invocand vechi precepte vestimentare si tinute “intepenite”, ci mai degraba spre a individualiza imaginea purtatorului si a-l desprinde de marea masa de “imbracati”, tocmai prin atentia la detaliu.

Ce ar trebui sa stii despre acest accesoriu – sunt de preferat cele turnate in argint sau aur, adevarate nestemate in garderoba barbatului. Le vei gasi mai rar, cu bugete pe masura. Dat fiind graficele descendente pe care le traim, recomand exemplarele simple, neinscriptionate sau accesorizate vulgar, cu pietre pretioase sau semipretioase, respectiv lantisoare ori numele iubitei.

Proportiile trebuie pastrate si in cazul acestui gen de accesorii: latimea clipsului de cravata nu ar trebui sa depaseasca latimea cravatei. Daca latimea e mai mica, se accepta, daca e mai mare, nu.

Pozitionarea acestui accesoriu se face in zona superioara a cravatei. Sub nici o forma nu se aseaza in partea inferioara a cravatei – acest gen de pozitionare va crea, in virtutea dinamicii corpului, o bucla in miscare a cravatei, ce va distrage neplacut atentia privitorului.

Nu achizitiona niciodata din ciudatele oferte de pe piata – seturi “complete” de butoni, cravata si clips, in acelasi model. Impreunarea acestui gen de elemente este gresita. Butonii, cravata si acul sau clipsul pentru cravata trebuie sa spuna o poveste, fiecare reprezentand un personaj – in acest caz se voteaza impreunarea, iar nu identitatea cromatica.

Personal nu optez foarte des pentru acul sau clipsul de cravata. Prefer sa ma folosesc de o serie de alte accesorii pentru completarea tinutelor. Dar e doar o alegere personala. Am tinut dizertatia de astazi pentru a te sprijini in demersurile tale la capitolul cravate. Iar acest capitol iti va fi de astazi, in mod sigur, substantial imbogatit.