Incercarea si exercitiul asta nebun din ultimii ani, de pe la noi, de a cumpara femie – mai pe fata sau mai disimulat – se termina pentru ambii, invariabil. cu esec. Hai sa analizam un pic.

O vad. Imi place. Ma duc la ea. Va spune nu sau va spune da. Daca spune nu sau da, spune bazat pe ceva. Tu asumi ca ar fi decorul pe care ti l-ai desenat – hainele, masina, nota de plata. Proasta asumare si proasta imparteala. E vorba de alt simt – femeia te simte sau nu BARBAT. Daca te vede la cei slabi, la cei care sunt capabili sa plateasca ca sa poata ajunge la ea, iti vinde exact acea bucata de gold-digger. – povestea clasica, dragostea de-o vara sau de-o cumparatura la Paris. Si tu musti si musti si musti ca prostu’ pana ti se subtiaza portofelul la nivelul grosimii unei hartii igienice. Si apoi doamna pleaca. Oare de ce? Pai, e logic. Nu mai ai nimic de oferit. Ti s-a parut ce te vede barbat? :))))))))))))))))))))

Pe de alta parte, femeia alege barbat, nu demnitar, nu director, nu deputat, nu avocat de succes. ea alege barbatul, nu businessman, nu functia ta. Asa, in coltul mintii, se prea poate sa o incante si ideea ca esti cineva in contextul social. dar esti un mare, mare, mare infantil sa consideri ca o ai cu asa ceva. Poate doar sa o cumperi pret de o relatie sau o noapte. Dar sigur nu-i a ta.

Iar puterea asta bolnava a venit in Romania la barbat – si aici vorbesc la nivel mare – prin mostenire sau prin japca. Pentru primul profil, ecuatia e simpla – mostenitorul simuleaza testiculele tatalui. Si cum nu exista doua generatii geniale in mod consecutiv, mostenitorii sunt slabi. Ii vezi des langa papusi cumparate. Pe de alta parte, marii barbati care au ajuns sus, pornind din saracie, au facut cu japca. Si asta le-a instaurat un soi de mod de viata discretionar, autocratic, semi-despotic – totul e ca ei, totul se invarte in jurul lor, nu stiu ce este empatia. Si femeia fuge mancand pamantul dupa prima cearta sau dupa prima bataie zdravana. Rar sa stiu in cercurile mai sus enuntate un cuplu funcional. Foarte rar. Ba, idioti de meserie unii dintre ei, mai si lanseaza post-factum amenintari dintre cele mai scabroase. Fara sa ajunga la actiune vreodata. Micisme cu nimici despre nimic.

Si nu stiu cum naiba, noua, barbatilor, ne place proprietatea. Cea deplina. “Femeia mea” iti suna cunsocut? Esti sigur ca-i a ta din moment ce doar platesti si nu esti barbat? Nu zic sa nu platesti ca barbat – casa, masa, drumul – dar nu sa o cumperi, ca nu functioneaza niciodata. Sigur si pe incercatelea. Nu vreau nici sa divaghez, nici sa intru in filozofii, dar o intreaga generatie de mari barbati de oras din ultimii 10 – 15 ani care si-au cumparat femei cu pret de diamante, genti si masini scumpe sunt doar o mare grupa de barbati care n-au inteles nimic. N-o sa-i fac prosti pentru ca au calitatile lor. Dar nici departe nu-s.

Femeia vine dupa altceva. Ca daca simt ca vine dupa bani, nu-i a mea,e a banilor. Si nu-mi place, e scarbos, hidos, jalnic. Eu ii dau inainte cu simturile ei – acolo e cheia. Femeia vine dupa simtirea din vintrele ei. Si aici vorbesc de femeia care vine dupa tine in viata, nu de atrnatoarea ce asteapta biletul de Dubai de la broscoiul burtos, de la mostenitorul inchipuit, combinatorul slinos sau de la vanzatorul de droguri local. Aceia nu-s eroi, aceia-s perdantii zilei. Si inca mai trebuie sa se trezeasca o bucata.

Tu pregateste-te, antreneaza-te, cizeleaza-te, ascute-ti simturile. Si nu inceta sa vanezi. Poate n-ai s-o ochesti niciodata pe ea din suita ta mare de caprioare. Dar de unde stii ca in toata perioada asta ea nu a stat pe margine, admirand exact toate talentele tale in evolutie, pentru ca fix la momentul potrivit sa-ti impacteze viata si sa te aseze acolo unde ti-e locul?