Ce dezvolt aici este un mecanism, un sistem cu date fixe si ecuatii matematice. Fiecare client in parte isi primeste reteta exact ca la doctor, pentru ca fiecare este un om cu o nevoie diferita de a celuilalt, cu date metrice personale si cu o cromatica doar a lui.
Pana la acest sistem pe care l-am perfectat in 16 ani, a existat pentru multi dintre voi magazinul de haine – locul unde, in mod automat, aproape in stare de zombi, intri pentru a-ti satisface nevoia acoperirii trupului cu ceva. Acest ceva care ti se livreaza pe rafturi NU SUNT HAINELE TALE.
Ceea ce raftul afiseaza sunt mijloace fixe intr-o contabilitate ce, prin adaos comercial, mutat pe umerii tai, ii face pe unii sa exulte de rezultate mirobolante in vanzari. E ca si cum te-ai duce in farmacie si ai lua la intamplare orice fel de medicament de pe rafturi – asa cum iti dicteaza vanzatoarea sau bunul tau plac, te-ai duce acasa si ai incepe sa le mananci cu lingura cum te taie capul. Daca aceasta comparatie ti se pare deplasata, gandeste-te ca hainele sunt cele mai aproape lucruri de corpul tau.
Din partea comerciantului s-ar putea sa existe replica “…dar avem si noi consultanti…”. Nu cred. Stiu Bucurestiul si Romania pe de rost. Stiu magazinele unul cate unul. Ca sa vorbesc ce vorbesc i-am studiat pe toti la nivel de dosar: actionari, istoric brand, angajati, sursa si provenienta investitiei, furnizori, baze de date clienti, grupa sanguina 🙂 Tot. De peste 15 ani. Si va spun acum ca exista prea putini, spre deloc, cunoscatori in ale hainelor in randul comerciantilor de haine. Pentru multi dintre ei, se vede de la distanta, din cadrul vitrinei – cum au vazut la Istanbul asezata marfa, in bazar, asa o aranjeaza si ei in vitrina. Si isi pun nume italienesti la intrare, pentru deruta. I-as interzice prin lege, nu de alta, dar hainele din plastic produc groaznice dermatite.
Mai este o serie care a invatat din mers, de pe ici si colo, din calatorii sau observarea barbatilor pe care ii insoteau de-a lungul vremii, ceva eleganta. Aceasta categorie vinde “trend”. Mai nou, s-au inceput vizitele, la Florenta, Milano sau Paris. N-au prea inteles multe, dar s-au prins repede ca si comercianti ca pot pleda italienisme in Romania, folosind in comunicarea publica expresii traduse din engleza, fara a cunoaste teorie, istoric, semnificatie. Pe acestia ii incadrez la vanzatorii de suprafete. Hai sa spunem ca in prima vizita la Pitti, prin 2004, nu era picior de roman pe acolo. Poate doar la nivel de furnizor de manopera.
Alta categorie de comercianti face referire la cei care au adus branduri mari barbatesti in Romania si s-au validat prin pret si atat. In mod firesc au avut coada la usa pe tema: “…ce mah, n-ai bani sa-ti iei de acolo??!!”. Acesti comercianti au profitat de vadul creat in rastimpul ultimilor 10 ani si au bagat la raft, printre produsele valoroase si mult fake. Cu o serie lunga, larga de cumparatori care le calca inca pragul.
Ce am spus mai sus e doar o usoara trecere in revista a ce inseamna misiune personala si anume salubrizarea, prin explicatii si argumente, a pietei locale de haine si intelegerea faptului ca fara a ttrece pe la doctor, hapurile luate la liber din oras iti pot provoca daune vizuale si bugetare severe. Va urma.
