Stii aia cu “….scuza-ma, n-am facut curat!” sau “….sa ierti deranjul din masina, am fost la drum lung.” Doua pudibonzenii specific romanesti. asa ne-au invatat – sa para, pentru ceilalti, ca suntem bine, dar mai putin pentru noi.

Extrapoland, asta cu acoperirea gunoiului sau bagarea lui sub pres, tine de perioada pestelui de sticla de pe televizor.Fara doar si poate, o perioada plina de initiative lucrativ-gospodaresti. Toate convergand catre aceeasi idee: sa dam bine in ochii celorlalti. Cnd am aflat de la vecinii polonezi – cetateni folositi pe post de cobai economici atata vreme de statul german – ca se poate trai si intr-o pereche de blugi si un tricou, am negat cu vehementa ca se poate asa ceva. Vanitatea si pudibondismul la noi sunt inca la cote imense.

Vad semne clare, mai ales in ultimii ani, ca incepe sa se topeasca: pipite ramase pe drumuri cu urme de ruj nesterse pe la colturi de gura, masini cu litraj mare pe care se asterne praful, licitatii de care nu se mai atinge nimeni….parca un alt suflu. Nu sunt socialist – as da dovada de retard – dar cred in ideea de castel. Fireste, nu toti putem avea unul, dar ne putem transforma fiecare in felul sau viata si casa si sufletul in castele. Cu mii de turle pe care sa nu mai scrie Loft sau Gaia sau alte prostii inventate de niste baieti pe care eu chiar ii apreciez. ca stapani de carciumi Dar ai caror clienti inclin sa-i imping mai degraba in afara civilizatiei.

Ramanand un pic pe la carciuma, stiu, barbate, ca iti faci “ieselea” de sambata sa agati, sa pui mana, sa pleci acasa cu prada. Nu-i rau. Ideea este sa ramai la satisfacerea nevoilor acestora primare si popularea rabojului personal cel plin de decoltee si suflete muieresti, iar nu care cumva sa pleci spre oras cu gand serios de insuratoare, caci degraba iti vei pierde capul in gheena cea aducatoare de pacate.

Ci sa te trezesti in simtiri si sa vezi ca acolom in clubul, discoteca, barul sau carciuma la care ajungi, femeia simuleaza bunastrae, simuleaza frumusete, simuleaza viata. De cele mai multe ori ori e cu sufletul mort, ori a iesit sa vada ce mai e fara alte ganduri serioase, ori pur si simplu ii place sa-ti rada in nas cand balesti prea vizibil spre machiajul ei care are un singur scop: inducerea in eroare.

Daca o vrei, caut-o unde e actiunea. Nu la biblioteca. Acolo stau cele care au probleme si mai grave. Vorbesc de actiunea sociala, munca. Uita-te dupa cea care lucreaza la ea, pentru ea, fara sef si fara bazaconii in cap. Si ia-o de mana, du-o si cresteti impreuna. S-ar putea sa fie singura ta salvare.