Debutul, acum 28 ani, mi l-am facut pe tatami. Inseamna saltea, in japoneza si acopera cam cea mai mare parte a unei sali de judo. Aveam 10 ani si eram pustiul din colt, cu centura alba, ingrozit ca vin mereu si mereu momentele in care trebuie sa facem catararea pe franghia ce atarna din tavan – un element de forta obligatoriu.

Ma dusese de mana mama pentru ca pana la acea vreme incercasem in parcare sa aplanez mereu conflictele verbal si nu-mi iesea. Si se saturase sa vin cu ochiul vanat acasa. Antrenamentele erau grele. Eram un copil supraponderal si totul durea. A trecut repede. Dupa antrenamente constante de 6 luni, incepusem sa ma incadrez in limitele varstei, dar ramasesem un copil destul de masiv – luptam la categoria +48 kg. Adica cu cei din clasele terminale ale gimnaziului.

Doi ani de judo au fost foarte buni. Ba si cu diplome in campionatele zonale. Ata m-a tras ulterior catre handbal. Acolo am “locuit” cea mai multa vreme. Ramane locul meu de suflet cu niste ani de cantonamente, antrenamente dure, meciuri, prietenii, calatorii. Si multa munca fizica in sistem organizat. Da, in anii adolescentei, handbalul m-a subtiat si m-a inaltat. Mi-a dat deasemenea putere si anduranta in lupta corp la corp, completand baza deschisa anterior de judo. La 18 ani implinisem deja 2m si 118 kg. Blugii erau masura 34, in talie cu 36 in lungime. Tin minte exact pentru ca erau singurele exemplare din Romania care se gaseau la turcii de la Little Big. Ce nume predestinat 🙂

Ulterior, toti cei care au facut sport in forma organizata o stiu, microbul sportului ramane. Din moment ce parasesti terenul de sport unde antrenorul dicteaza conduita de antrenament, esti pe cont propriu cu tot cu microbul sportului in tine, care nu te paraseste vreodata. Ideea este ca daca scapi din mana un metabolism ce a ars cate 2000 calorii pe zi prin antrenamente si tu mananci la fel, atingi repede plafonul ingrasarii.

Toti am simtit asta. Dupa 20 ani incepi, ca sa conservi ce ai, apare “trasul de fiare”. Aici am intalnit prima data dopajul si ideea de a fi masiv. Si am tot tras de fiare. Mai in doi, mai in gasca, mai cu prafuri sau mai fara, nu cred sa fi fost saptamana din viata (exceptand perioadele cu interventii chirurgicale si refacere) in care sa nu fi mers la antrenament de cel putin 2 ori. Era asa, ca o religie. Vorbesc aici de perioada intre 20 si 34 ani. Au fost de toate – urcari si coborari in greutate, accidentari, perioade de varf. A fost perioada in care mi-a placut sa fiu mare, masiv, bestie. Am atins in varf vreo 143 kg de masa corporala, fara a avea o idee clara cum, de ce si pentru ce. A fost o etapa.

Acum ceva ani, vreo 3 sa tot fie, am intersectat crossfit-ul. O miscare sportiva interesanta si numai pentru ca nici un antrenament nu seamana cu celalalt. Vreun an si jumatate m-am tinut de treaba. Cu rezultate vizibile. Vreo 15 kg date jos, rearanjarea masei musculare. vivacitate, tonus general extraordinar de bun. Recomand.

Mai nou, dupa un periplu destul de lung prin tot felul de miscari sportive, am ajuns la o idee. Ca o sublimare, din chimie: nu vreau masa musculara, nu vreau spate de un metru. Chiar nu vad credibilitate intr-un om cu muschii cat capul. Dar simt ca am nevoie a-mi transforma corpul in ceva functional – care sa alerge, sa reziste, sa loveasca, sa se apere, sa sara, sa fie elastic, sa respire corect. Iar estetic, nu vreau altceva decat un foarte bun raport umeri – talie – gambe, zone catre care se indreapta antrenamnetele mele actuale.

Iar zona pe care am atins-o acum, rar mai impacteaza ganterele si halterele. Poate cand si cand pentru tonifierea zonelor mai slabite. Dar prefer de departe antrenamentele cu greutatea propriului corp, de genul Insanity, pe care, mai nou, il pun in ipostaze, pozitii si doze de efort prin care sigur nu a mai trecut vreodata.

Astazi am tot 2 m si 114 kg. Cam cu 4 kg mai putin ca la 18 ani. Ce am inteles din drumul acesta, povestit pe scurt, apropo de trecerea mea prin diverse ramuri sportive? Una la mana, ca am un corp de care TREBUIE sa am grija. Nu sa-l aduc in forma de competitie, dar sa-l mentin in niste parametrii functionali prin transformarea orei de sport din facultativa in OBLIGATORIE. Corpul acesta ramane casa in care traim. Si exact ca o casa, ar trebui sa aiba acoperisul reparat, ferestre integre, usa la intrare si curatenie inauntru. si daca se poate si iarba tunsa de jur imprejur. Plus un gard sanatos, imprejmuitor.

Am mai invatat pe acest drum ca genul de miscare trebuie schimbat permanent. Corpul are o tendinta naturala de a se adapta. In consecinta, pentru a-l tine in forma, el trebuie stresat. Gandeste-te la un stres benefic, de genul sahului jucat la nivel de alimentatie si de forma de antrenament.

Mai stiu ca bine este sa incepi de copil, pentru a avea baze solide. Si aici intervin aplicatiile rolului de parinte – copilul, indiferent de varsta, TREBUIE sa faca sport. Chiar daca sportul incepe cu un fotbal in parc. Ideea este sa lasi lantul mai larg si copilul sa cada, sa se loveasca, sa sangereze si sa invete din asta. Ii va servi in viata.

Sportul nu transforma doar corpul, ci si mintea. Mai mult, transforma sufletul. Ai auzit de multe ori “lupta cu sufletul”. Senzatia iesirii pe tern din tunelul destinat sportivilor si aplauzele la scena deschisa pe terenul de sport, cand copilul nu a implinit nici 15 ani, nu i le da nici rezolvarea temei la matematica, nici trecerea nu stiu carui examen. Campionii sportivi sunt mereu si mereu cei mai populari dintre eroi. Tocmai de aceea, copilul tau sau copilul din tine ii aduleaza.

In aceasta idee, a face sport si a atinge niste performante cuantificabile sau a ramane intr-o forma sportiva decenta, face din tine un erou. Iar eroii sunt diferiti de ceilalti: umbla mereu cu capul sus si conduc lumile pe care le stim sau pe care nu le stim.

In urmatoarele seminare la care te invit sa participi iti voi povesti cum ATITUDINEA NASTE APTITUDINEA, chiar si legat de a te mentine in varianta ta cea mai buna. Abia astept sa te cunosc, asa ca lasa-ti datele tale – telefon si email – ca sa sa te anunt cand vor fi urmatoarele evenimente:http://www.domnideromania.ro/contact/