Cum am trait o viata de corporatist trezit la 7

Astazi m-am trezit la 6. Mult mai devreme si cu mult mai multa vlaga decat ma trezeam cand ma trezeama sa merg “la munca”. Pentru ca astzi muncesc LA MINE, PENTRU MINE SI CU MINE. NU PENTRU ALTUL.

Muncesc mult mai mult si muncesc mult mai intens. Dar intre mine si visele mele nu mai este interpus un angajator si nici un salariu. Imaginea magarusului cu un morcov pe post de nada, care mergea spre nicaieri, in iluzoriul drum al cautarii de hrana, a pierit. Zilele trecute, intalnind o veche cunostinta, baiat tanar – nu ne vazusem de multa vreme – ma intreaba “unde lucrezi?” zic “la mine”. “Nu, nu…”zambind incurcat, “unde ai jobul?” “Nu am job de aproape sase ani si sunt bine”. Mi-am dat seama ca raspunsul dat lui e stindardul meu de exact atata timp. Si standardul meu de viata actual, Si chiar mi-e bine. Mai bine decat mi-ar fi fost vreodata.

Unii nu vor iesi de acolo nicicand. Sunt primii care hulesc eliberarea. Ii lasam in pace. Pe acea limba vor pieri, exact ca pasarile de curte care se uita la randunici, negand vehement zi de zi ca pasarile adevarate zboara, dar dorindu-si sa planeze macar o secunda. Si care mor pentru cauza friptura in farfuria cuiva.

Mai sunt cei nehotarati dintre voi. Putem discuta. Usa mea e deschisa si pot furniza informatii despre trecerea asta de la un plan la altul. Se cheama ca stam de vorba si pot trasa cateva linii directoare pentru ca trecerea sa nu fie una abrupta.

Si mai este a treia categorie – cei carora, in postura de angajat, chiar daca la corporatie, chiar le place ce fac. Bravo lor! Daca in viata asta, bucuria lor adevarata este siguranta unui loc de munca remunerat fix, sunt alaturi de ei, atat vreme cat cele indeplinite acolo sunt facute cu bucurie.

Indiferent de categoria in care te regasesti, ar trebui sa stii ca viata-i una. Ar trebui implinita. In sensul in care ai fost pe pamantul asta cu o misiune si aceasta ar trebui dusa la capat. Misiunea este de cele mai multe ori vocatia, care, pusa in practica face lumea asta mai bogata. Iar daca nu o indeplinesti, am marea senzatie ca o iei mereu si mereu de la capat, ca un Sisif al sortii.

2017-04-12T07:04:44+03:00Categories: Pontul zilei|0 Comments