Asteptam vinerea ca altceva. Evadarea catre tot felul de distractii era ca o defulare a unui copil atunci cand vede dulciuri. Uitam mereu ca suntem generatia care atunci cand a inceput scoala, mergea la cursuri si sambata. Dar, deh, mintea se invata repede cu binele.

Ce nu am inteles vreodata in astia cinci ani este CU CE SE OCUPA BAIETII ASTIA. Spuneam, la un moment dat, ca daca ii intrebi pe cei care emit taxe, impozite, TVA ce inseamna si cate este justificarea lor, nu o sa stie sa-ti raspunda. De aceea, frumos si indicat ar fi sa nu le platesti pana nu primesti justificarea corecta. Tot asa, in aceeasi logica a lucrurilor, daca eu si cu tine mergem prin oras si trecem agale pe langa marile cladiri de sticla din centrul financiar al oricarui oras si te intreb ce se intampla in aceste mari cladiri din sticla, n-ai sa stii sa raspunzi. Stai linistit, raspunsul oricum nu exista – sunt pungi cu fum, ambalate in structuri de metal si sticla pentru ca punga sa para impresionanta.

Stii cum e? E ca la orice institutie. Gandeste-te la orice fel de cladire in care se afla minister, secretariat de stat, companie mare, biserica – toate au ceva in comun: stalpii mari de la intrare, inaltimea supradimensionata, scari multe si ascendente pana la intrarea principala care este, la randul ei, somptuoasa. De ce? Ca sa te simti mic, nesemnificativ si sa ii faca pe ei, cei misteriosi si depersonalizati, mai importanti in ochii tai. Nu vazusesi asta, nu-i asa?

Primele tentative adolescentine in care dadeai cu spary pe peretii lor, ar fi trebui sa continue si astazi. In cladirile astea frumoase, pe de alta parte, poti avea o viata interesanta. Gandeste-te doar ca multi dintre colegii tai sunt minti sclipitoare cu IQ-uri mai mult decat generoase. In consultanta financiara vei intalni, spre exemplu, actuari – sunt oamenii care pun la punct scheme financiare pentru un intreg sistem de asigurari. In alte cuvinte, stiu ca ai vazut “A Beautiful Mind” – il poti intalni in multe corporatii pe acel personaj principal. Imprieteneste-te cu el – de obicei sunt personaje singuratice (nu am vazut pana acum matematicieni straluciti fara un pic de sociopatie la purtator). Vei vedea cu nu va refuza invitatia ta la cazino – printre ei sunt dintre cei care, fiind atat de aplecati asupra studiului probabilitatilor matematice, au abilitatea sa numere carti sau sa prevada numerele la ruleta, doar asistand la masa de joc, Puteti forma oricand o echipa si castiga bani frumosi in oras – tu deschizand usa cazinoului si el extragand castigul – teaser dupa o poveste reala.

De ce as face asa ceva? Pentru ca atunci cand esti mai veteran, fiind si cel cu aptitudini sociale dintre toti, eram rugat de superiori sa fac introducerea in companie noilor veniti. Daca nu-i aduceau sefii, veneau ei la mine. Eram cel mai bine facut barbat “din celula” 🙂 Intr-o zi, facand acest lucru, il intalnesc pe S., un tip intors din SUA, proaspat angajat in Big 4. Tipul, olimpic international al Romaniei la matematica si absolvent Summa cum laude in matematici aplicate la Stanford University. Il intreb: “Ce dracu cauti aici? De ce nu esti in State?” Imi spune: ” Cezar, in State esti roman. Si esti tratat ca atare, chiar daca ai capacitatile mele. Inaintea noastra, la coada, sunt americanii si chinezi. Suntem draftati altfel. M-am angajat aici pentru ca m-am intors in tara si toata lumea mi-a raspuns ca sunt policalificat pentru orice am aplicat.”

Dupa care, a facut un stanga-imprejur, a dat usor deoparte trei personaje aplecate asupra unui laptop, ce cautau o eroare intr-un raport de mai bine de 30 minute, si-a dus degetul usor la nas – un gest al lui – a privit lung Excel-ul si-a pus degetul pe cifra care producea eroarea. A durat putin peste 4 secunde. Castiga, la vremea aceea, putin peste 1000 Euro. Factura catre clientul care primea raportul am redactat-o eu – era una dintre sarcinile de serviciu – 243.000 Euro. Dar nu-i nimic. Viata merge inainte. Cu tot cu disclaimere.