Exact asa, ca in titlu. Vladimir venea pe lume pe 3 ianuarie, la 7 dimineata, odata cu soarele. In casa eram doar eu si Oksana, sotia mea. Fara moasa, fara doctor. Vorba magicianului, fara preparatiuni. Stiu, acum esti curios sa stii cum am ajuns in acel punct. Apropie-te. Incepe povestea cea mai frumoasa pe care ai auzit-o vreodata.

Istorisirea asta incepe acum ceva vreme cand, folosind comparabilele dimprejur, ma uitam. ca barbat, in urma la ceea ce stiam ca este o familie – exact una dintre acele nuclee sanatoase in care am crescut si la noile forme de familie – in care totul este amestecat, rar sta in picioare, iar lipsa constanta de bani si perspective, destrama familia mai repede decat se prabuseste un castel din carti de joc.

In ordinea fireasca a zilei, peroram sus si tare ca a avea familie, ca barbat, inseamna a avea castel, iar abia mai apoi femeie. Am tipat asta ani de zile. Probabil pentru ca ce denumeam eu castel nu prea avea femeia care trebuie inauntru. Aveam sa descopar mai tarziu ca un castel fara femeie e fix ca o masina mare si frumoasa fara geamuri si usi. Dar asta vine in povestea noastra un pic mai incolo.

Ce imi aduc aminte e ca simpla idee de a a avea copii fara a avea averi mari, imi dadea frisoane. Imi inchipuiam ca a fi tata de copil pe fondul neasimilarii de capital substantial este o greseala majora in viata barbatului. Pe de alta parte, anii treceau cu o repeziciune de neinchipuit. Si mie mi se tot parea ca am viata si ca fac bani, cand in fapt, ca orice barbat normal intr 25 si 35 ani ma amageam muncind la unii si altii si crezand ca acelea sunt averile mele. N-a fost niciodata asa. Arc peste timp, constientizez astazi, cand pe usa biroului este scris numele meu, ca doar acesta este ceea ce conteaza: munca la tine, pentru tine, cu tine. Spre plus valoare data celorlalti si primirea unui pret pe masura. Sigur, vom reveni si asupra acestui subiect.

In aceastta lume in care migram zi de zi a trebuit la un moment dat sa apara o femeie. Nu ca nu mai fusesera. Slava Domnului, probleme pe tema femeie nu am intampinat de-a lungul vietii. Doar ca nimeni nu ramanea. Fie ca ma retrageam din relatie, fie ca pleca, pur si simplu n-a fost sa fie. Au fost femei remarcabile sau mai putin remarcabile, dar toate au avut spiritul si insemnatatea lor in povestea vietii mele si fiecare a contat in masura in care conteaza o femeie in viata unui barbat: mult. Ce nu gasisem pe parcursul vietii asteia pana la punctul la care scriu aceste randuri? Ei bine, nu gasisem mama copilului meu.

Au fost relatii scurte sau lungi, au fost casatorii sau aventuri. In nici una nu am gasit mama de copil. Probabil si asta eraun motiv pentru care tipam sus si tare sa nu faceti copii daca nu aveti averi. Pentru ca simteam, in mod constant, ca nu pot pune bazele in cea de langa mine. Aspect foarte relevant. Ai sa spui ca esti barbat, ca barbatul plateste, ca barbatul decide si ca barbatul taie si spanzura. De acord. Pana la punctul la care femeia de langa tine nu e leguma si nici nu atarna de finantele tale sau ale lu’ taticu, ci e un partener de drum lung. Asa este Oksana. E mama cpilului meu. Textul de fata nu este o oda adusa ei, ci sirul logic al unei demonstratii despre nevoia intrinseca a barbatului de o femeie care chiar conteaza si care lupta cot la cot cu el.

Asa, ca prim pas in povestea noastra, ca sa se intample minunea din titlul acestei scrieri, ai nevoie de echilibru si femeie-mama. Dupa momentul identificarii ei, restul femeilor incep sa paleasca usor. Iar echilibrul….ei, asta e treaba grea care se dobandeste prin exercitiu indelungat. Vorbim si despre asta la o data viitoare.

Povestea desre nasterea acasa a lui Vladimir continua cu alte si alte episoade. Stai pe aproape. S-ar putea sa afli detalii importante care sa te ajute sa uiti despre – asa cum vom vedea – un sistem medical cel putin ciudat ce se bazeaza pe inocularea temerilor si fricii la orice nivel. Iti spun doar atat in anticiparea povestilor ce vor veni: a naste acasa e o experienta dincolo de orice inchipuire. Ceva foarte aproape de Dumnezeu. Revin.