Copilul meu s-a nascut acasa. Fara moasa, fara doctor ( III )

In lumea sata a noastra merge cu suprafetele, cu superficialul. Valoarea? Mult prea putina. O extrag cu greu din cate o carte, colt de lume ascuns sau intalnire cu un OM. Mai nou, traiectul mi-e altul: am asistat la nasterea propriului meu copil. Si astea nu mai sunt suprafete.

Stiu, multi sunt parinti de copii. Si mai multi sunt cei care, citind titlul acestei postari – asa cum au reactionat deja – hulesc aceasta metoda si aceste precepte naturale, la urma urmelor. Prin textele de fata nu inlatur din optiuni medicina, in toate manifestarile ei, dar cenzurez la maxim ceea ce poate fi foositor din stiinta asta si ceea ce este in plus. Mai nou, tocmai mi-am anulat prim ministrul tarii mele, un anume Tudose din Brailita, ce cu un copy-paste grosolan asupra normelor sclavagiste europene si cu un dos de palma intentioneaza sa sanctioneze parintii de copii nevaccinati. O sa mai stam de vorba. Daca se intampla in fapt, chiar eu alaturi de un grup mai mare de parinti. Vom vorbi cu  initiatorii legii. Fata in fata, asa ca odata, demult, in parcarea din spatele blocului. Unde mai mereu gaseam antidot pentru prostie. Nu-mi doresc decat raspuns la intrebarea: cat v-au dat cei din Big Pharma pentru afirmatiile astea? Cred ca veti raspunde. Am o presimtire.

Nasterea copilului acasa nu se intampla pentru ca vrea barbatul. N-ai cum initia de la sine putere aceasta miscare. Este strictamente la femeie. De ce? E simplu. Incepe de la mama. Nu este diferit nici in cazul meu – toata viata mi-am auzit povestea nasterii ca pe un supliciu absolut, ca pe un chin si o corvoada pe care n-as fi putut nicicand sa il indur ca brbat. Cu tot cu un doctor, pe care intalnindu-l ulterior pe strada, in orasul natal, eram silit sa-l salut cu mare respect, strans ferm de mana aceleasi mame care atunci demult, l-ar fi omorat. Pai cum asa? Pai tata, profesor de provincie – sau, mai precis,  transformat in profesor de provincie pentru ca a refuzat cu vehementa sa fie membru de partid – nu a stiut sa lase spaga acolo unde tebuie pentru nasterea feciorului lui dintai si uite asa exista povestea cu mama care a stat in travaliu 48 ore pentru ca doctorilor si asistentelor li s-a rupt de doamna maruntica de la salonul 2. Era 1978. Fiti pe pace, nu s-a schimbat nimic in 40 ani. Poate procedurile privind cezariana se fac mai cu atentie si nu atat de brutal iar pretul lor a crescut exponential. Dar povestile cu tipete, urlete si sange de la locul nasterii – adresa la care barbatii lesina negresit (sic!) – mi-au impuiat toata viata. Pana acum, de curand. Moment la care s-au vindecat. Nu, nu e sub nici o forma vorba de aceste aspecte – nasterea este altceva: fara acea durere atat de invocata, fara multul sange, fara scarba si mai ales fara lesin la barbati. iti voi detalia la o data viitoare.

Apropo, nasterea din prespectiva asta, a inceput de ceva vreme sa fie un soi de consumatie la LOFT. Asa, fara numar, sa stie orasul ca nastem la clinica X sau Y, prin cezariana si ca platim 100 da milioane. Da nu de/ it’s on purpose. Daca nu v-ati prins pana azi ca niste preturi umflate de Regine Marii sau alte regine in nasteri sunt cosntruite pe acelasi regim ca localurile pline de flatulatii din Bucuresti – “consuma la noi ca sa faci poze sa te vada prietenii”, inseamna ca pana ai devenit tata, nu ai inteles orasul asta. Mai invata. S-ar putea sa intelegi ca sunt doar tepe la drumul mare si atat. Fara intelesuri si fara substanta.

Daca nasterea se face fara paprazzi dupa tine, nici nu contezi. Daca tatal nu e fiul sefului de partid si de stat, mai bine nu mai e. Iar astea sunt exemplele adulate de public. Opriti-va!! Ca si actul conceperii copilului, actul nasterii este o taina. Pe care sustin dupa experienta avuta ca ar trebui sa o traiasca discret si plini de intelesuri tatal si mama copilului. Si atat. Am sa sustin in permaneta ca substanta acelor secunde ii uneste pe cei doi atat cat nu poate uni vreun juramant sau orice act religios ulterior.

Asa cum spuneam, femeia initiaza ideea, Pana in ultima secunda – adica punerea in fata faptului implinit – am fost un barbat normal. Mi-am facut femeia nebuna, iresponsabila, am avut cele mai rele cosmaruri, am fost dispus sa platesxc oricat in stanga si in dreapta pentru ca nasterea sa se faca la nu stiu ce simandicoasa clinica privata. Greseam, aveam sa constat ulterior. In cazul nasterii copilului nostru si fara voia mea, FEMEIA  ERA PREGATITA, Nu cu o zi doua inainte, ci cu luni inainte. De aceea pot scrie acum implinit si fericit experienta. Pentru ca ea s-a pregatit. Si pentru ca a avut atat bagaj informational, incat sa stie sa aleaga un tata pentru copilul ei capabil sa o asiste la nastere. Dar asta tine de urmatoarea parte a povestii. Stai pe aproape. Povestea nasterii lui Vladimir este de-abia la inceput.

2017-07-31T10:24:32+00:00 Categories: Pontul zilei|0 Comments