M-am plans ani de zile, ca si tine, despre trafic. Dispute, nervi, intarzieri, stres. Pentru ca job, salariu, chirie, mancare. Si pentru ca toti la fel.

Deci, problema. Sunt om mare, am cautat solutie. Am trecut prin: masina de viteza, masina de teren, RATB, METROREX, serviciu langa casa, angajat la stat – adica ajuns mai devreme, la privat – adica ajuns mai tarziu. Nu merge.

Tot cautand, dau in memorie peste o imagine. Casa italianului din oraselul de provincie, cu familia la etaj si afacerea la parter. De obicei chiriasi, ajung sa cumpere imobilul la a doua generatie. Brutari, artizani, bijutieri, croitori, mestesugari sau artisti. Fireste, in 2006 a venit Berlusconi cu super-market-ul pe capul lor si le-a stricat vietile. Dar asta este alta poveste.

Ideea este ca vreau asa. Si daca vreau sa ne vedem, vii tu la mine, jos, in studioul mare de la parter. Sau eu la tine. Si nici nu mai cheltuim aiurea timp si bani pe mers insipid la cafea, pranzuri cu ciorbe sleite sau cine prelungite cu bautura care ingrasa si copii lasati singuri acasa. Ce mai, tocmai condamn la moarte prin ideea de fata, baiatul de oras. Oricum nu contribuia cu nimic 🙂