Muncesc mult si azi. Este o chestiune setata de mic. Asa am crescut – in varianta ruseasca a lui “Arbeit macht frei”. Fara alta alternativa pana tarziu, pe la 22 ani. Aici vorbesc de campanii agricole la propriu, busteni taiati si carati cu spatele, munci sezoniere, construit case, sapat santuri. Pana pe la 14 ani. Dupa, a inceput urgia cu invatatura. Peste care s-a suprapus sportul de performanta cu antrenamente dure de judo si handbal. Antrenamentul mental a fost bun, caci tanar student imi luasem trei job-uri plus curs la zi, ca sa pot trece strada. Si am supravietuit.

Asa au fost vremurile si nu regret absolut nimic, deoarece m-am calit si imunizat in fata ideii de munca pentru o viata intreaga. Si latimea spatelui dobandita astfel, imi acorda siguranta in orice context.

Muncesc si astazi, ca om eliberat de toate rigorile unui sistem ce sta sa cada, mai mult de 10 ore. In fapt, cred ca muncesc cat sunt treaz. Mai nou, printre randuri, incerc prin ce stiu mai bine sa fiu baby-sitter cu norma intreaga pentru baiatul meu. Ce m-a deranjat multa vreme la nivel de constiinta, fara sa am toate explicatiile in cuvinte atunci, era ca munceam la altul, pentru interesele lui si pentru convingerile lui. Este buna si perioada aceea, te caleste, te invata multe. Si da, daca ai ceva constiinta, nu este cel mai placut. Dar mergi mai departe.

Lucrez, muncesc si creez LA MINE, PENTRU MINE SI PENTRU AI MEI, dand lumii ceea ce am fost dat sa fac pe lumea asta. Si acolo unde nu pot, deleg, NU ANGAJEZ.

Ideea este sa descoperi ce stii tu sa faci mai bine. Si nu cred ca vrei sa consumi sase ani de cursuri de chimie superioara si biologie celulara ca sa vinzi in spatele tejghelei de la Help Net.

In ce ma priveste, trezirea s-a produs cand, in calitate de jurist angajat al corporatiei, taiam facturi de sute de mii de euro, pe munca ce-mi apartinea mie si colegilor mei si primeam ceva cu 0,0000… sub forma de salariu. Ce ma durea si mai tare era ca vedeam in scripte cum banii pleaca din Romania. Stiu, el, angajatorul isi asuma riscurile afacerii. Dat afacerea sunt eu. Si tu. Si cel de langa tine. Stai asa! Nu toti. Nu toti pot eliberare. Dar acestia, cativa, ganditi-va la timp. Este singura resursa limitata. Si ganditi-va doar la  cum sa furati aptitudini si retete din corporatie, daca tot sunteti acolo si sa le dati lumii libere.

Este simplu. Nu invit la infractionalitate, dar asa cum va duceti dimineata in calitate de angajat al conpaniei catre client si acesta refuza pentru ca pretul e mare, mergeti tot voi in dupa-amiaza aceleiasi zile si propuneti un pret la jumatate pentru aceleasi servicii. S-ar putea sa nu fiti refuzati. Ba nu, s-ar putea sa-mi aduc aminte ca mi-am luat prima masina buna din bani facuti asa.

In urmatoarele seminare la care te invit sa participi iti voi poveti cum ATITUDINEA NASTE APTITUDINEA, chiar si legat de metode de a avea o viata buna ca angajat la corporatie. Abia astept sa te cunosc, asa ca lasa-ti datele ca sa sa te anunt cand vor fi urmatoarele evenimente:http://www.domnideromania.ro/contact/