Sunt zile in care as da orice sa ies din pendularea gri – albastru la nivelul pantalonilor. Este o zona de business, caracterizata de aceste culori, ce nu poate fi miscata foarte mult in preceptele ei, din punct de vedere cromatic. Mai nou, business nu inseamna doar costum, Procedura civila spune, relativ la atribuirea litigiului catre o instanta sau alta, ca departajarea se face in functtie de suma in litigiu – suma propriu zisa sau valoare imobil, business, revendicare. Astfel, peste o anumita suma, judecata se duce catre instante superioare.
Asemenea, costumul in desenul sau clasic ramane acolo sus, desemnat a servi o zona de interes superior. Sau simularea unui nivel superior al ecuatiei, imbracand astfel angajatii. Totul da bine pe sticla desenat in acest mod.
Pe de alta parte, am sustinut, in baza unor observatii recurente adunate in multi ani, ca afacerile se fac dupa opt seara, in contexte in care nu e vorba nici de time sheet, nici de deadline, nici de program. Acolo unde se face business este vorba de cucerire teritoriu, de chimie, de prosecco, de “care pe care”, de multe ore petrecte dezbatand nimic si punand unctul pe “i” la capat. Daca sticlele goale ce stau martore nu au daramat inca un interlocutor sau altul.
In astfel de medii, prezenta in costum clasic este putin deplasata. Poate doar daca un anumit cod vestimentar este impus, costumul ar face sens. Altfel, se joaca la departajare cu o calificare directa in play-off. Practica imi spune ca gama de sacouri si camasi pe care le posed, ca si tine, este indestulatoare. Cu ce ii imperechez fara sa par arogant, redundant, imberb, flamboiant? Prima alegere, mai ales in perioada verii, sunt pantalonii albi: din lana foarte subtire in amestec cu matase, din in sau din bumbac. Exact in ordinea asta. Atrag atentia in mod placut asupra privitorului. Sunt de evitat in cazul barbatilor cu picioare foarte groase sau cu solduri late – accentueaza aceste defecte. Se trece un pic pe la nutritionist, pe la sala de sport si apoi se revine in pantaloni albi.
Pantalonii rosii ii port cu grija. Dar cu mare drag si numai pentru ca de peste 10 ani am in memorie imaginea batranelului proprietar de cafenea din Milano care statea de la prima ora a diminetii in pragul cafenelei sale in pantalonii lui cei rosu aprins, la care alatura o camasa bleu cu maneci suflecate si mocasinii impecabili purtati fara sosete, Cum sa-mi refuz a imbatrani asa? In plus, invariabil se naste un dialog cu orice interlocutor, mai ales in Romania cea conservatoare, despre curajul de a purta rosu. Si din dialoguri, stiu eu sa-mi extrag interesele.
