Cand treci prima data pe langa insula Skorpios, imediat langa Lefkada, iar ghidul iti aminteste faptul ca nu mai poti face o baie binemeritata pe plaja insulei, chiar te intristezi. Cum ca insula a fost achizitionata de catre un oligarh rus in 2012 si facuta cadou fiicei sale, cum ca e pazita de o intreaga armata – pe care o si zaresti printre arbustii ce inconjoara insula, frematand alert la orice apropiere de vase turistice sau comerciale.
Nu stiu daca si-ar fi cedat insula, dar daca ar fi trait, Aristotel Onassis ar fi facut ceva si ar fi luat banii si acestor noi imbogatiti. Caci acesta i-a fost stindard in viata – folosirea de banii altuia. Dincolo de orice alte filozofii fara acoperire predate pe la cate o catedra de stiinte economice, marile averi se fac prin indemanare, inselaciune, spirit de initiativa, concesii, negocieri atroce, lovituti in fata, infruntat si eliminat sefii cei mari, furat neveste celebre sau acoperire de nise comerciale la care nimeni nu s-ar fi gandit.
Cu straiele sale simple, dar mereu pretioase, cu ochelarii supradimensionati, de uratenia unei broaste, dar cu o minte stralucita, Onassis ramane un exemplu demn de urmat. A demonstrat mereu ca a-ti achizitiona si a juca ceea ce nu iti permiti la momentul achizitiei sau al jocului, cu toate riscurile implicate, te ridica mereu mai sus. Iar el, Onasis, a fost unul dintre marii jucatori ai acestei lumi. Desi mai mari si mai potenti financiar, rusii par o gluma in mai toate manifestarile lor, fata de acest clasic in domeniul averilor.
Ideea, in esenta ei, ramane sa fii prieten cu toti, dar sa nu uiti sa tragi pentru tine. Fara tata, fara mama. La sfarsit, platind mese si vorbindu-le corect, iti vor sustine cauza. De-acolo spre sus devine simplu. In cel mai rau caz, chiar executat ulterior in public, risti cel putin o statuie in orasul natal.