Incearca sa nu fortezi nota de foarte devreme. Copilul tau are nevoie de tavaleala in noroi, de sarit garduri, de bataile de cartier, de “fotbalul din parcare”, pana sa ajunga a purta pentru prima data, spre exemplu, la balul de absolvire al liceului, primul sau costum.

Nu incerca sa-i dai de pe acum senzatiile pe care ti le da un costum masculin. Va avea suficient timp la dispozitie, vreme de 30, 40 ani spre a-i intelege practicile si rigorile. Iar daca, cumva, in imaginatia ta a fost ideea de a-l imbraca in costum spre a-l face remarcat in fata privitorilor, e cu atat mai josnic. Ca sa nu spun jalnic.

Copii au lumea lor. O lume sparta mult prea devreme de inregimentarea impusa de gradinita si scoala primara. Si de zona tampon nefireasca pe care o traiesc atunci cand intra in aceste medii, in care uniforma facea alta data legea. Apropos de legi, acestea sunt deja scrise, iar tu, copilul, trebuie sa le respecti, sa te inregimentezi lor. Apare o zona de disconfort, dictata de undeva din interior care ii spune copilului ca gradinita si scoala sunt ceva gresit, lucruri pe care ti le transmite si tie, parintele. Dat fiind ca ai crescut in acelasi mediu si stii ca asta e singura varianta viabila, il certi si il apostrofezi si il trimiti in continuare “la scoala”. Prin exercitiu repetat, zi de zi, impulsurile copilului sunt alienate, el e luat si condus in zona de “luminare”.

Din cand in cand, zaresti printre copii, cate un exemplar sau altul care se revolta si sta tacut si rezervat in coltul sau, nefacand corp comun cu ceilalti, cu turma. Si pentru ca nu se incadreaza in fluxul principal, el e paria, e neavenitul, e nedaptatul. El nu ia note mari, “nu face fata provocarilor”, nu asculta ordinele. Sfatul meu: lasa-l exact asa cum este el. Caci un astfel de copil simte la nivel superior, si numai in baza puritatii si instinctelor sale primare, ca universul in care este fortat sa intre este unul stramb, impotriva firii umane, impotriva omului. Cel altfel de acum, e cel de succes de maine, ce iese in fata, ce conduce “ostile”, ce se poate ridica de la tastatura si privi de deasupra intregul. Lasa-l exact asa.

Pustiul nedaptat din colt ce nu rade si nu plange la comanda este, de fapt, cel care vede universul din jurul sau in stare cruda, neafectat de conditii si modalitati. Intreaba-l pe el de purtarea unui costum si-ti va spune ca va purta costum doar atunci cand se va face mare, mare de tot si-l va folosi ca o unealta sa ajunga in varf, sa treaca de linie, iar nu ca o tinuta fortata, impusa de cate un parinte “binevoitor”, ce doreste sa se impauneze in fata celorlalti cu mica creatura.