Titlul scrierii de fata este si in mintea ta. Este parte din viziunea ta de fiecare zi. De unde si pana unde, conform a ceea ce ni se indica din exterior, ar trebui sa fim mai restransi in cheltuieli si achizitii, sa incercam sa traim cu mai putin, sa facem economie de una si de alta ca sa nu poluam planeta, sa facem uz doar de strictul necesar?! Nu cumva asta era apanajul unei ere de mult trecute? Nu cumva acest deziderat socialist nu mai corespunde deloc cu substanta si schema sociala desenata de fel si fel de socialisti care impart clasele in mod abject in cei care au si cei care nu au voie sa aiba? Nu cumva tendinta globala este fix inversa – bunastarea fiintei umane?

De obicei, politici de gen sunt emise, din cate imi aduc aminte, tocmai de cei care detin haturile societatii – celei romanesti sau alteia si care strang exact surplusul despre care ei te invata sa nu-l folosesti. Si au de cele mai multe ori, o viata de huzur. Cei care emit astfel de teorii stiu foarte bine ca exista un principiu al fizicii care spune ca “nimic nu se pierde, totul se transforma”. Daca resursele nu sunt la tine, sunt mereu la celalalt. Nu uita asta. Si, in aceasta idee, nu ceda tentatiei de a te supune acestei reguli. Dimpotriva, fii rapace, acumuleaza.

A acumula presupune a darui. Ramane prima dintre toate regulile. Inainte vreme, pentru a acumula se daruia cate o sabie sau o lovitura decisiva in gatul adversarului, spre eliminare si preluare putere sau averi. Vremurile s-au mai domolit, loviturile nu mai sunt asa de vizbile, dar lupta pentru resurse ramane una dintre prioritatile de fiecare zi. Ideea este, actual, sa incepi sa daruiesti inainte sa incepi sa ceri ceva. Ma uit imprejur si vad ca toata lumea cere. De oferit oricum nu se ofera nici in echivalent, nici in alt fel, pentru ca suntem considerati in continuare capat de lume si economie stagnanta cu incertitutidine politico-legislativa foarte pronuntata. Nu crezi? Uita-te la companiile care vin de afara ca mari “investitori” in Romania si compara in echivalent de organigrama salariul din middle-management din Germania al companiei si cel din Romania. De ce se intampla asta? A, nu vezi. Inseamna ca nu te-a durut inca. Si nu uita niciodata ca marele investitor extern vine in Romania pentru profit maxim si atat. Asta cu oferirea de locuri de munca (prost sau insuficient platite – sic!) e doar o punga de fum. Da, exact, alta punga de fum.

Nu musca nada aruncata de fel si fel de ONG-isti despre poluarea planetei si stricarea ei de catre oameni. Daca acest fapt chiar se intampla nu este de la reziduri casnice, ci de la industrie. Deci regularizat ar trebui sa fie nu felul gunoiului menajer aruncat, ci consumerismul. Si nu stiu de ce, am marea impresie ca cel care se scobeste in nas la intersectie sau arunca hartii pe geamul masinii este acelasi cu cel caruia nu-i pasa nici cat negrul de sub unghii de expresii de genul “ocrotim natura”. Si-s multi al naibii.

Daca vrei mai mult, ofera mai mult. Nu te multumii cu putin, pe de alta parte. Nu esti nascut sa vrei putin. Ideea este ca sunt mult mai multe acolo in lume, pentru tine, decat clasica schema job – familie – copii. Intinde o mana si atinge cu un deget – s-ar putea sa-ti placa gustul. Apoi o sa apuci cu mana si tot asa. nu sta pe loc. Statul pe loc ucide. Mai ales la varstele tinere.

Textul de fata nu este un mesaj incurajator pentru noile generatii. Este doar un semnal de alarma intru trezire sociala pentru toti acei care inca mai pleaca urechea la ideea de protectie sociala, ajutor extern, politici protectioniste interne, investitii straine sau ajutor social. Astea sunt lucruri care nu exista. Tu mergi pe drumul tau si trage maximul din ceea ce ti se cuvine. Cu orice riscuri ar presupune acest salt calitativ. Nu stii cum? Le putem vorbi fata in fata in turneul pe care il incep in tara. Cauta orasul tau si data la care ajung. Trebuie doar sa te inscrii la [email protected].