Cred in masculul alfa. Asa cum cred in mine. Si mai stiu ca trezirea de dimineata trebuie sa aiba un singur gand: “Sunt numarul unu!”. Daca te trezesti cu “….aoleo, iar intarzii, ma cearta sefu’!”, esti deja numarul doi care tinde spre trei, patru. Astazi este o data. Atat. Maine e deja foarte aproape. Iar viata asta e scurta. Daca n-ai reusit sa strangi o suma destul de consistenta despre “numarul unu”, viata s-a dus cam fara rost cu mintea ta cea frumoasa afundata intre rapoarte, dead-line-uri, treziri foarte matinale, nevasta iubita pe fuga, camasi botite, cearcane si cate o cafea fara gust, cu un pret exagerat de la fast-food-ul “corporatist” de la parterul cladirii. Si pentru ce? Mereu pentru a-l face mare pe altul, mereu despre altul. Mai niciodata pentru tine sau despre tine.

Spun aceste cuvinte si dupa ce-am privit imprejur la un mare fost numar unu. Nu mai este printre noi, dar mi-ar fi placut sa fiu in gasca lui:Porfirio Rubirosa. A trait 56 ani. O viata relativ scurta a unui dominican, prin nastere si a unui diplomat de cariera, prin activitatea profesionala depusa de-a lungul anilor. Dar nu meseria si nici locul nasterii nu l-au definit, ci lumea larga, lumea asta plina de cluburi de bon-ton, masini rapide, partide de polo si multe femei frumoase.

Daca e s-o luam pe rand, e de mentionat ca a stat de-a dreapta presedintelui-dictator Rafael Trujillo. Bine, vei spune dupa ce ii vei citi biografia, ca tatal sau, Don Pedro, a fost ambasador al Republicii Dominicane la Paris, iar micul Porfirio a copilarit pe strazile marelui oras. Asta nu a facut decat sa-i deschida mintea pentru barbatul celebru ce avea sa devina mai tarziu. La 17 ani isi incepe studiile in drept, dar manifesta o apetenta vizibila pentru cariera militara, pentru care paraseste facultatea si se inroleaza. In 1931, dictatorul Trujillo il numeste colonel in Garda Nationala, pentru ca dupa cinci ani sa ajunga ambasador al Republicii Dominicane la Berlin. Ajunge apoi, in baza prieteniei cu Trujillo, ambasador la Paris, pentru ca la moartea protectorului sau sa i se ridice toate drepturile diplomatice la inceputul anilor ’60.

Dar nu cariera diplomatica a fost partea din viata sa pentru care Rubi, cum l-au numit apropiatii, a ramas celebru, ci partea de viata din viata sa. Nu, nu e gresit scris. Viata are partea ei de viata, care exclude cariera, calificari, examene, relatia sef-subaltern. Partea aceea nu e viata. Partea aceea e executie.

Revenind, iti spun aici ca Rubi a ramas celebru pentru cursele de masini, petrecerile pantagruelice si femeile frumoase. Nu crezi? In primul rand s-a orientat foarte devreme in spatiu si a luat-o in casatorie pe fiica lui Trujillo, protectorul si prietenul sau de o viata, alaturi de care a stat prea putini ani, caci lumea e mare si Rubi a inteles asta devreme. Au urmat intr-o ordine aleatorie: Ava Gardner, Marilyn Monroe, Zsa Zsa Gabor, Rita Hayworth, Jayne Mansfield, Veronica Lake, Kim Novak, Eva Peron, Dolores del Rio, Doris Duke. Si asta cu martori. A fost casatorit de cinci ori cam de fiecare data cu cine trebuie: mai intai cu fata lui Trujilloo, Flor de Oro, a doua oara cu Danielle Darrieux, celebra actrita franceza, a treia oara cu Doris Duke, celebra mostenitoare de averi a vremii sale (o paris Hilton a anilor ’30 – ’40) ce i-a oferit, “din dragoste”, o casa in Paris, o parcare de masini de viteza, modele de care Rubi era pasionat si evident, o dota. A treia casatorie l-a pus alaturi de Barbara Hutton, o alta celebra mostenitoare, de aceasta data punandu-se in seama lui Rubi o “paguba” facuta acesteia pe timpul casatoriei de aproximativ 2,5 milioane dolari. Odile Rodin, actrita franceza, cea de-a cincea sotie i-a stat la capatai la decesul acestuia in 1965.

Si cum altfel putea sa sfarseasca un mascul alfa decat cu trupul zdrobit de un copac in plin Paris dupa o noapte de betie si chef crunta, desfasurata la celebrul, pe atunci, club “Jimmy’s”, aflandu-se la volanul masinii sale, un Ferarri 250 GT. Si nu facuse altceva in noaptea de 4 spre 5 iulie 1965 decat sa sarbatoreasca castigarea campionatului national francez de polo, victorie la care luase parte cu echipa sa.

Concluziile scurte ale unei astfel de vieti? Dincolo de orice fel de filozofii, interpretari, judacati de masura sau buna purtare, in postura de barbat, acolo, inlauntrurile tale, vrei de la viata calatorii, adrenalina, masini rapide si femei frumoase. Daca le ratezi dintr-o ratiune sau alta – “asa mi-a zis mama, sa nu…”. “aoleo, ma vad vecinii…”, “aoleo, ma judeca lumea….”, cariera, salariu, “n-am bani….”, “n-am vreme, am copii mici….”, etc, esti trist. Eu spun, in plus, ca ar fi si pacat sa nu ai parte de viata in viata asta.

Nu trebuie sa-l iei pe Rubirosa ca exemplu. Poate esti genul familist, poate nu esti foarte convins de ce-am spus eu astazi aici. Dar studiaza-l, priveste-l: elegant spre impecabil, in fiecare aparitie foto, decent, dar sigur de el si de postura lui, diplomat, dar tigru la panda in permanenta. Intr-un cuvant, foarte viu. Intr-o perioada fara urma de Facebook, Twitter sau Skype. Adica o viata reala. Intoarce-te la radacini!