Mi-as dori sa vad strazile din Romania pline, intr-o buna zi, de purtatorii modelului de pardesiu pe care il voi descrie astazi: pardesiul Polo (Polo Coat). Da, numele ii este britanic. La fel ca si tinuta. Si da, te poti gandi la calaretul ce tine in mana o crosa, calare pe bidiviul lui falnic, alergand cu altii in rand dupa o minge, incercand sa marcheze – polo calare. Evident, ca la orice sport, exista si la polo calare o pauza intre reprize. Iar in acea pauza, spre confortul si pastrarea temperaturii jucatorilor incalziti, membrii echipelor purtau peste echipament un fel de halat cu revere, din par de camila, foarte calduros, fara nasturi si care se inchidea in talie cu un snur. Acest “halat” avea sa fie mai tarziu, celebra haina Polo. Ba, multa vreme, britanici au numit-o Wait Coat – in traducere libera, “haina pentru pauza”.

Mic istoric – la inceputul secolului, chiar inaintea primului razboi mondial, haina cu pricina a fost adoptata, din ratiuni practice, in lumea civila de catre spectatorii de polo, mai intai, iar mai apoi de catre trend-setterii vremii. Mai mult, tinerii studenti ai vremii, in special cei de la Princeton si Yale au adoptat in uniforma lor acest gen de haina din par de camila. Primele imagini in acest sens sunt datate 1926. De aici, din campusurile universitare, haina Polo a luat drumul poporului si a facut mare voga in randul populatiei masculine in perioada interbelica. Pana la inceputul anilor ’30 aproape fiecare absolvent de universitate din State avea in garderoba sa cel putin cate un exemplar de haina Polo, pe langa unul Chesterfield, model deja consacrat pana la acea data.

In decembrie 1928, celebra revista Men’s Wear constata urmatoarele : ” While the vogue of this style [Polo Coat]with the best dressed men of the world is indisputable, it is only getting started, so far as national popularity is concerned. By promoting this style for fall and next spring in the medium weight material, which is really an all year round proposition, merchants will not only increase profits, but enhance their style prestige” .

Apogeul acestui model de pardesiu si consacrarea sa definitiva vine odata cu meciul de fotbal american dintre Yale si Princeton din noiembrie 1929, acolo unde cea mai mare parte a spectatorilor de gen masculin au purtat o astfel de haina. Ba mai mult, multi dintre ei si-au etalat gulere de blana de raton peste reverele largi ale hainelor, intr-o demonstratie de pedanterie fireasca.

Incepand cu sfarsitul celei de-a doua conflagratii mondiale si cu anii ’50, pardesiul Polo cade in uitare, dat fiind aparitia in prim plan a hainelor din texturi sintetice gen trench sau rain coat. Asta a insemnat ca o haina Polo de buna calitate a inceput sa fie o raritate. Din cand in cand era zarita pe strada, purtata de cate un pasionat de vestimentatie sau colectionar de haine de buna calitate. S-a incercat un reviriment al acestui gen de pardesiu la inceputul anilor ’80, dar impactul nu a fost cel scontat, asa ca pentru acest model perioada sa de glorie ramane decada 1920-1930.

Stiluri de haina Polo – dat fiind materia prima sub care acest model a luat nastere – parul de camila – apar, pe parcursul purtarii mici inconveniente pentru posesor. In primul rand cel mai vizibil efect: degradarea pronuntata a zoneii gulerului, reverului si mansetelor. Producatorii au observat rapid acest lucru si au amestecat parul de camila in proportie de 50% cu lana. Mai tarziu l-au amestecat si cu nylon, dar prestanta unei astfel de haine Polo este clar redusa prin insasi calitatea materialului.

Pentru ca nu au existat foarte multe resurse scrise sau tipare originale despre acest gen de haina, purtata initial de jucatorii de polo, iar cei ce au lansat-o pentru public s-au inspirat doar vizaul de pe terenul de polo, linia acestuia a suferit unele modificari: la unele modele braul a fost pastrat, la altele nu, la cererea publicului si la sfatul croitorilor, hainei i s-au adaugat nasturi pe doua randuri – de obicei trei sau patru. In acest fel – cu nasturi – a fost popularizata haina Polo pe batranul continent. De-a lungul timpului, intersectarea cu alte modele de pardesie si paltoane a fost mai mult decat vizibila: buzunare laterale aplicate sau ingropate, maneca reglan (fara cusatura pe umar), maneci cu intaritura sau fara, rever inalt sau regular, opt nasturi pe doua randuri in loc de sase, initial,etc. Constanta pentru cele mai multe dintre modelele pe care astazi le numim “haine Polo” este culoarea: de la un mustar deschis pana la nuante de nisip de Sahara.

Materia prima a constat initial din fire de lana recoltate de la camila cu doua cocoase (Camelus bactrianus), specie de camila ce poseda un fir mai lung de lana decat al suratelor sale. Regasim specia si astazi in Asia centrala, dar fire de gen pretabile pentru tesaturi se fac in Mongolia, China, Iran, Rusia, Noua Zeeleanda si Australia. Cel mai bun fir de lana se gaseste la momentul recoltarii pe toata suprafata lungimii gatului si pe toata suprafata celor doua cocoase, inclusiv pe partile laterale, un fir de lana mai moale decat restul de pe suprafata camilei, dat fiind ca acesta este menit a proteja animalul de razele soarelui si de temperaturile extrem de scazute din noptile desertului.

Chiar culoarea firului de par de camila a influentat nuantele in care s-a regasit peste vreme, pe rafturi, haina Polo. Au fost perioade in care s-a incercat o variatiune pe temele de bleumarin, negru si gri, dar si imprimeuri gen carouri supra-dimensionate sau “bradulet” – fara prea mare succes. Culoarea clasica a unei haine Polo este cea care coincide cu nuanta firului de lana de camila. Acesta este si motivul pentru care identificarea in lumea civilizata a hainei Polo se face si dupa apelativul “haina din par de camila” – Camel’s Hair Coat.