Daca esti in anii afirmarii carieristice, da bine pe sticla. In aceeasi masura in care risti sa faci o dislocare de umar sau sa suferi de puternice dureri de spate daca maestrul iti pune in servieta mai mult de cinci dosare. In acest context, maestrul este denumirea populara a avocatului senior pe langa care trebuie sa stai vreme de vreo doi ani, pana a obtine toate datele spre a fi un avocat definitiv. Maestrul e mereu ursuz, nu mananci la masa cu el si nu te plateste. Maestrul e prea rar, un om de bine. Dar asa se invata meserie.

Revenind. Maestrul avea o servieta deformata, zgariata, rupta pe la colturi, ce degaja un miros aproape pestilential. In rest, el arata impecabil – un barbat trecut de 50, purtand costume impecabile si pantofi cu rama si talpa din piele. Oare nu avea bani sa-si ia o servieta noua? O, ba da, dar sevieta noua inseamna ca esti “pufan” in meserie, ca esti un novice, incepator. Si din aceasta postura, esti foarte usor de atacat, de devorat.Vorba maestrului: “…o servieta rupta e semn ca ai participat la multe batalii, ca esti harsait prin lupte unu la unu si esti, astfel, un combatant redutabil. Si ce este avocatura daca nu simulari, mesaje vizuale, zambete false.” Servieta ajuta acest demers mereu.

Ca sa nu vorbesc gratuit, atunci cand, la sfarsitul cursurilor facultatii, am fost intrebati ce am invatat cel mai bine, fiecare am raspuns dupa cele stiute: drept comercial, public, penal. Ni s-a contraraspuns:”…tot idioti ati ramas. Singurul lucru pe care l-ati invatat in toti anii astia este, ca atunci cand aveti o problema juridica sa stiti in ce carte sa va uitati.”. Am realizat ca atat de simplu era. Principiul a ramas peste ani.

Prima servieta, asa cum spuneam, era a maestrului. Am carat-o, ca orice aspirant in ale avocaturii. La sfarsit, l-am injurat in gand si mi-am luat servieta mea. Oricum nu ma invatase meserie si bea mult prea mult. Meserie am invatat eu mai tarziu si urasc betivii pana in panzele albe. Servieta mea neagra mi-a purtat noroc. Peste ani, i-am dat-o unui prieten. Astazi, prietenul e plin de averi si noroc.

Era o servieta simpla, cu doua buzunare frontale aplicate, cu trei compartimente si prindere optionala la curea pentru umar. Avea un maner foarte comod (este unul din aspectele de verificat la momentul achizitiei unui astfel de accesoriu) si inchidere la clips, cu aderenta magnetica. Crede-ma pe cuvant, e cel mai bun sistem de inchidere al unei serviete – stiu ca prinderile prin cureluse si catarame sunt mai aspectuoase, dar mult mai putin practice. Dureaza o vesnicie sa le deschizi. Iar una din caracteristicile servietei este operativitatea cu care poate fi folosita.

Ar mai trebui sa privesti atent detaliile de coasere a pielii de ramele aferente, sa nu aiba crapaturi interioare, manerul sa fie bine ancorat, iar interiorul sa fie destul de spatios pentru a primi un laptop voluminos, dosare, carti si micul dejun. Pe care te sfatuiesc sa nu-l uiti in interiorul servietei peste noapte – este ca si cum ai lasa o bucata de carne putrezita intr-un automobil.

Ce este, la urma urmelor, o servieta? O constructie de forma paralelipipedica ce se sprijina ca structura pe o rama metalica ce se desfasoara spre baza acesteia, rama in jurul careia se aplica pielea, in forma dorita de mestesugar.

Povestea ei este asimilata, in epoca moderna, cu imaginea avocatului de succes. In engleza, termenul este tradus ca “briefcase”, tocmai pentru a sublinia cele spuse anterior: “cutie” in care se adapostesc “brief”-urile – dosarele. Din aceasta zona, servieta a migrat catre zona de business, insotind in drumurile lor, pe toti cei care lucreaza cu documente. In limba romana, radacina cuvantului ne duce spre limba franceza: serviette.

In afara de explicatii etimologice, trebuie spus ca servieta deriva, cel putin din punct de vedere functional, din geanta pentru valori, purtata pe umar, specifica secolului al XIV-lea. Mai tarziu, la 1826, maestrul Godillot din Paris aducea pe piata geanta cu rama metalica, restilizata in secolul XX in forma “gentii de doctor”, cu deschidere sub forma unui rectangul din rame metalice, cu doua laturi mobile. A fost urmat, spre era moderna, de gentile Gladstone si Rosebery, genti de forma ovala ce au facut tranzitia catre forma actuala a servietei. Servieta in forma sa actuala este atribuita ca inventie lui Jeremy Stenning, in jurul lui 1850.

Daca te hotarasti la o prima servieta, incearca una neagra. Sau maron inchis. Evita, pe cat posibil, alegerea uneia in culori tipatoare: galben, verde, alb. E mai simplu pentru privitori.