Corporatia este fascinanta si numai pentru ca stie sa pacaleasca frumos. Pe toti. Dar in special pe ea.

Stii de ce nu aprins cum ar fi vrut pe la noi? Pentru ca s-a grabit sa arda vreo doua generatii de capete si minti luminate si sa lase in urma scrum. N-a format ceva scoli profesionale sau de meserii in care sa califice strungari sau auditori. Si acum incepe sa fie usor disperata, sa faca gesturi bruste – ba sa aangajeze masiv, ba sa concedieze masiv.

Imi aduc aminte un episod tragi-comic, in care sefii cei mari n-au stiut ce sa faca cu o situatie usor penibila si au reactionat sovietic. Ca deh, asta este si a ramas contrapunctul functional al acestor corporatii aterizate in Romania: precepte si principii americane cu angajati de top proveniti din clasica scoala rusa. Pe cine naiba pacaliti voi?

Sa revenim. Dimpreuna cu marele departament de HR (resurse umane – aceia de pun intrebarile tampe si anoste la angajare despre ce minte ai si cata disponibilitate la munca ai) se face la intrarea in corporatie un training. Se numeste induction – e un fel de inceput al incercarii de spalare pe creier. Reprezentanti ai fiecarui departamnet din cadrul companiei coboara in salile de sedinte din partea de jos a cladirii ca sa prezinte pufanilor ce viata frumoasa vor avea (NOT). Tu, ascultatorul, musti sau nu in baza dozei de intelegere a vietii pe care o ai. Daca te repezi direct de pe bancile facultatii in corporatie musti mai mult. Daca vii mai dinspre golani si dinspre viata reala, ca mine sau ca altii, vezi repede cine e ca tine si ca sa treaca vremea prezentarilor plictisitoare, bagi repede un Tetris in retea.

Cu generatia mea, cea dinainte de ’80 a fost mai usor. Am crescut cu un soi de obedienta si smerenie fata de autoritate si cu frica de sistem, Inca mai avem sechele multi dintre noi – aia cu rusinea publica, cu sarutmana, cu poftiti va rog, etc. Bune, dar nu in lumea asta. Astfel de educatie te duce astazi la foame, la inanitie.

Problema mare a corporatiilor a fost aparitia la poarta lor a celor denumiti millenials – copii care au facut ochi imediat dupa ’90 si care au ajuns acum la primul lor job. Nu stiu mai nimic, vor bani repede si livreaza cand au chef. Adica fix invers ca la corporatie. Dar deh, corporatia avea nevoie de personal si i-a angajat. Ba, greseala de organizare, la mai sus numitul induction le-a si promis, daca sunt cuminti, prima de Craciun.

Zis si facut. Anul financiar incepea in corporatia in care am lucrat in octombrie. Pe 20 decembrie se virau banii pentru Craciun. Millenials nu si-au regasit prima de Craciun in conturi. Nu e poveste, e fapt real. Cei din generatia mea ar fi tacut. Ei, nu. S-au dus direct la seful mare si fara mari menajamente i-au spus: “da-ne banii promisi!”. Tipul s-a ascuns in spatele unor explicatii puerile si i-a trimis la subalternii lui, facandu-se ca nu intelege. Cei mici s-au intors in jumatate de ora si mai multi si i-au cerut pe un ton impertinent banii. Au fost dati afara. A doua zi au fost concediati.

Concluzia? CORPORATIA NU STIE CU PROBLEME DIN ASTEA, CHIAR NU ARE SOLUTII. CONCEDIEREA CELOR CARE SI-AU CERUT DREPTURILE A FOST O SOLUTIE INFANTILA. PENTRU CA ATAT POT CEI CARE SUNT ACOLO SUS.

Personal am ramas mandru de pustii astia pe care i-am cunoscut in putinul lor timp petrecut acolo. Mi-au placut testicolele, in numar mai mare de doua, pe care le au cei ce vin din urma. Draga corporatie infantila, pazea!

In urmatoarele seminare la care te invit sa participi iti voi povesti cum ATITUDINEA NASTE APTITUDINEA, chiar si legat de a te imbraca in forma ta cea mai buna. Abia astept sa te cunosc, asa ca lasa-ti datele tale – telefon si email – ca sa sa te anunt cand vor fi urmatoarele evenimente:http://www.domnideromania.ro/contact/