As fi putut argumenta simplu: pentru ca arata ca naiba! Dar vom da dovada de empatie si ne vom transpune in acea perioada minunata pentru cei ce au trait-o. La noi a fost perioada de apogeu a comunismului., a rationalizarii alimentelor, a megafoanelor si pick-up-urilor si a cenaclului Flacara – Epoca de Aur. La altii a fost Michael si Madonna, inceputul subculturii Hip-Hop, nasterea miscarii punk, inceputurile timide ale grunge-ului ce au culminat in anii ’90 cu Nirvana si Marc Jacobs, sacourile cu umeri supradimensionati, “Dallas”, “Miami Vice” si multi, multi altii. Intre timp, noi am fost celebra generatie cu cheia la gat, cu trezit la 5 AM pentru asezat la coada la lapte, cu paine pe cartela, cu portocale obtinute dupa o coada imensa. In 2012 ne tundem la fel de regular ca in 1985, trimitandu-ne, asemenea, copiii la scoala “sa invete carte”. Fara folos. N-am invatat nimic in 20 de ani.
Revenind, imi aduc clar aminte ca anii ’80 erau plini de barbati cu mustata. Am cautat indelung radacina acestei imagini. Relativ recent, facandu-mi tema de fiecare zi am gasit-o la Tom Sellleck, celebru actor hollywoodian, ce a prestat cu succes in telenovelele vremii, idol al gospodinelor perioadei. El a fost care a facut celebra mustata cea stufoasa, alaturata unei camasi hawaiene ce dezvelea un piept cu pilozitate excesiva. Ce vremuri!
Tot despre anii ’80 mi-a ramas in minte un Jon Bon Jovi mai tanar si mai slab, in eternii lui pantaloni mulati (marca inregistrata a epocii) si parul sau purtat valvoi, de o lungime consistenta, plin de fixativ. Cu fixativul nu pot fi de acord nici astazi – creeaza un mediu lipicios, da o forma ciudata parului, aduna toate mizeriile din aerul inconjurator, nu lasa radacina parului sa respire. Producatorii ma pot contrazice, dar as ramane la argumentele mele. Da, este prima data cand barbatii, mai ales cei iubitori de heavy-metal isi lasa parul extrem de lung. Ultimii se tund cei de la Metallica, prin 1996. Restul ii urmeaza spre inceputul anilor 2000. Dar parul lung face ravagii printre groupies vreme de peste 20 ani.
Misfits, Poison sau Guns’n’Roses fac celebra marca AquaNet, o spuma de par ce vine la pachet cu o substanta ce acorda stralucire parului. Lumina reflectoarelor si parul lung dat cu spuma in exces nasc peste noapte staruri rock, ce fac deliciul publicului. Tot acestia sunt cei care lanseaza moda perciunilor lungi, ce se apropie ca dimensiune de favoritii sfarsitului de secol XIX. Curentul incepe in 1984 si tine doi ani, pana in 1986, pana acestia dispar de pe frontispiciu, luandu-le locul fizionomiile prospat barbierite.
Extrema genului o reprezenta tunsoarea scurta in parti si cu o creasta adunata si tesita pe frunta sub forma unui varf de lance – celebrul “Devilock”. Au fost cei care au dezvoltat mai tarziu pe strazile londoneze miscarea punk si toata sub-cultura ce a decurs din acest fenomen muzical: Sex Pistols, Vivienne Westwood, Doc Martens, acele de siguranta pe jachetele din piele, etc.
Cei care pastreaza o doza mare de respect acelei perioade, chiar pana in ziua de astazi, sunt cei ce poarta “chica” (in limbaj popular). Este acel fel de tunsoare scurta in parti si crestet si lunga spre foarte lunga in spate. Denumita initial Mullet, a fost asociata in tara ei de origine, Statele Unite, cu membrii claselor inferioare – agricultori, soferi de tir, oameni fara ocupatie. Daca mergem astazi prin partile rurale ale frumoasei noastre tari, sigur vom descoperi exemplare de gen, dovada a faptului ca americanii au ajuns pana la urma – conform zicalei de decenii: “…maica, dar cand vin americanii?”
Pe la mijlocul anilor ’80 si spre sfarsitul decadei era impotriva dogmelor sa-ti faci carare in podoaba capilara, fie pe mijloc, fie pe o parte. Parul era purtat de catre oamenii de afcaeri ai vremii tuns scurt si peptanat pe spate sau, in cazul doamnelor, tuns scurt cu breton. Spre sfarsitul perioadei se observa in randul coafurilor feminine o accentuare a lungimii parului si tunsori in care podoaba capilara este pusa in evidenta din nou. Foarte populare au fost in perioada precizata elasticele pentru prins parul intr-o multitudine de forme si culori, coditele purtate in lateral, tunsoarea cu breton scurt in fata si par mai lung in parti, dar si celebra bentita purtata de scolaritele sovietice, in mod obligatoriu sau de un vesnic Marian Nistor, intr-o perpetua lupta cu sistemul.
Spre sfarsitul perioadei, atunci cand in mare voga au fost cerceii cu clips si fustele foarte scurta din fibre elastice (“minijupa”), doamnele si-au asumat pentru par vopseluri din game cromatice foarte tari: rosu, portocaliu.
Da, a fost o perioada nebuna, nebuna, nebuna. Atunci ne-am nascut o mare parte dintre noi, cei care ar trebui sa fim acum in prima linie. Dar cerberii grei din pestera aceasta mai vor sa ne tina un pic la umbra. Mai stam. S-ar putea sa se intrevada la orizont curand, cateva creste colorate de cei care au vrut Metallica si n-au avut sau de cei care au vrut punk si le-a fost interzis. Si sunt multi de tot.
*articol redactat in colaborare cu Valentin Niculescu*
