Astazi vorbim despre ce se intampla dincolo de haine.
Am pus odata, demult, ramasag ca pastrez nota de confidentialitate asupra clientelei mele, dar voi dezavua astazi o mica frantura dintr-una din discutiile purtate cu unul dintre acestia:”….stii Cezar, a trecut vremea in care comertul se facea pe baza mainii intinse de catre client catre un raft, spre obiectul de care avea nevoie, raft pe care comerciantul nu facea altceva decat sa aseze obiectul si sa astepte clientul la usa sa. Si atat. Fara text rostit langa, fara cel mai mic spirit de comerciant, fara nimic.” Iar discutia nu avea nimic de-a face cu vestimentatia masculina, ci extrapolase in domeniul de specialitate al clientului meu, materialele de constructii.
Inarmat cu noua tema si cu timp alocat pentru studiul subiectului preluat, am dorit sa verific, inca o data, dreptatea din spatele afirmatiei. Am parcurs frenetic un traseu intre cele mai mari zone de aglomeratie comerciala din Bucuresti: bulevarde principale, mall-uri, retaileri. Intr-unul din mall-urile din Titan bate vantul – vanzatoarea n-a mai vazut un client de 3 zile, pe Victoriei, la Victoria Man, spatiul destinat clientilor e lung, drept, rece si gol. Pacat. Pacat pentru demersul antreprenorilor in domeniul vestimentatiei masculine.
Pacat ca nu si-au mentinut pozitiile. Inca o dovada a faptului ca in Romania e posibil orice – dar nu ce ar trebui, nu investitiile pe termen lung. Constat cu stupoare ca se doreste si se urmareste cu asiduitate politica profitului obtinut peste noapte, la pont, la lovitura. Domnilor, chiar daca ar mai fi sa fie asa, cartile s-au impartit demult! Chiar si in lumea retailului vestimentar.
Ce ma intristeaza e ca antreprize mici, de bun augur, cu o doza sanatoasa de consistenta, se duc pe apa sambetei, puternic venind din fundal marele si monstruosul retail vestimentar corporatist, ce inghite totul in calea sa si care hraneste cu mare aplomb ideea de “wanna be”, in fapt un personaj fals si eteric, sub forma unui adolescent sau pusti care in clasa a V-a sau a VIII-a fiind, stie de Zara, dar la film, in sala, silabiseste subititrarea.
E acelasi adolescent care pretinde, imbracat in aceeasi tinuta Zara, sa-i fie recunoscuta postura, tupeul, atitudinea. Toate tipetele de gen exprimate pe fundal vid. Iar daca e sa-i fie tratata cu succes silabisirea, i se dau spre lectura titluri mondene despre baieti in afirmare, cu sexualitate incerta si despre domnite….domnite si atat. Fara a friza teoriile conspiratiei, te rog sa concentrezi ceea ce am spus si sa te gandesti serios ca o tara plina de o populatie al carei retard e intretinut, e mult mai usor de aservit. Extrem de facil devine apoi impunerea ideilor dorite, spre insclavirea pe toate caile, a celor multi si needucati.
Stiu ca invatarea purtarii corecte a unei haine salveaza, corijeaza si genereaza o anumita postura: dreapta, cu barbia orientata in sus si cu argumente pertinente despre fiecare element de fata – e parte a prelegerilor de la Domni de Romania.
In zilele noastre, daca intinzi mana spre un produs, intreaba de povestea lui si de ce acest produs e despre tine sau nu. Daca nu ti se raspunde coerent, pleaca. Locul nu e un magazin de haine, e doar o locatie searbada, plina, din intamplare, cu o suma de materiale textile fara noima.
