Domnule, nu e totul despre camasa din bumbac si batista de la piept. Mai este si despre natura. Caci simturile ne sunt alterate, diminuate, tocmai pentru ca intre talpa piciorului si solul natural se interpun alte straturi: pielea sau cauciucul talpii pantofilor sau bitumul cel incins de peste vara. Si astfel multe legaturi se pierd in timp. Prin neuzitare. Sunt precum legile cele vechi cazute in desuetudine prin nefolosinta.
Vocile din eter pot comenta despre echipamentul barbatesc pentru o plimbare in natura ca despre o antiteza la tot ce inseamna eleganta si pedanterie masculina. Nimic mai gresit. Cumva, chiar daca negam cu inversunare, noi de acolo venim, de la pamant, aer, apa si foc. Caci cele patru elemente in sine sunt religia din fata ochilor nostrii. Stiindu-le de mic, imi repugna orice fel de alte doctrine sau manifestari pe tema data, a falselor religii.
Nu spune nimeni ca un barbat ce-si plimba pasii prin natura, fie la o catarare pe munte, fie la o plimbare prin paduri sau pe dealuri nu poate fi insotit de o doza de stil. Atentie: hainele purtate in natura renunta , din insasi conceptia lor, la o doza foarte mare de estetica si culoare. Principala lor functionalitate ramane protejarea corpului uman, hainele de nivel decorativ fiind evitate, spre buna stare si sanatate a purtatorilor lor. Vorbim aici despre incaltari ce iti feresc picioarele de umezeala, haine ce confera un confort termic ridicat si care te apara cu inversunare de ploaie, ninsoare sau vant.
Totul este sa renunti la jacheta din plastic, bufanta si ieftina ca priveliste si sa te insotesti de o jacheta cerata, precum cele lansate acum mai bine de un secol de cei de la Barbour. Nu neg beneficiile unui produs Gore-Tex sau Mammut pe partiile de schi, la nivelul unei catarari libere sau al unei ascensiuni de creasta. Dar vorbirea de astazi nu este despre extreme, ci despre tine, care ai chef cand si cand sa cutreieri dealurile molcome sau sa te afunzi pe cararile vreunei paduri.
Iesirea in salbatacie nu inseamna, pe de alta parte, parasirea stilului personal, asa cum ti-l identifica cunoscutii, ci, mai degraba, identificarea stilului tau rural, pregatindu-te pentru zilele cand vei spune povesti nepotilor pe prispa casutei tale de la tara. Asta daca ai adunat ceva povesti, adica ai avut o viata. Daca ai fost auditor sau functionar obedient e mai greu cu traitul si starnsul povestilor.
Desigur, culorile nu vor mai fi atat de aprinse ca in mediul urban. Nu ti-o permite mediul inconjurator. Vei avea nevoie de o doza de camuflaj, iar mimetismul de care vei da dovada te va face sa migrezi undeva intre nuante de maro, kaki, verde stins, griuri colorate si, doar din cand in cand, o doza de portocaliu sau caramiziu.
Vorbeam mai sus de alegerea unei jachete cerate, iar nu de una uzuala, ieftina. “din fas”. O jacheta de calitate iti va permite purtarea unui numar redus de straturi de imbracaminte pe dedesubt, spre o mai buna mobilitate a corpului aflat in miscare. Inainte de orice ai nevoie de doua lucruri: de aceasta mobilitate si de confort termic. Un Barbour sau ceva din gama acestei eterne jachete te va duce pe drumul cel bun: nivelul de izolare termic este ridicat (multi plangandu-se ce se transpira abundent intr-o jacheta de gen), este hidroizolata prin cerarea stratului exterior al jachetei, cromatica (nuantele de verde si maron specifice) o incadreaza perfect in natura. In plus, purtarea ei indelungata nu o deformeaza, ci mai degraba ii aduce o patina, atat de inacntatoare pentru purtator.
La capitolul incaltari, situatia a fost rezolvata de specialisti si de dedicati ai fenomenului “plimbare in natura” de foarte multa vreme. Student fiind, mergeam pe munte destul de frecvent. Chiar daca plecarea spre Valea Prahovei sau Fagaras se facea din Bucuresti vara, la temperaturi de peste 40°, eram indrumat de fiecare data sa port “bocanci”. Daca nu as fi facut-o, la destinatie s-ar fi tipat dupa mine “pantofarule” – apelativ pentru oraseanul ce ajunge imbracat nedecvat la munte – sau, si mai rau, as fi riscat oricand accidentari prin alunecarea piciorului sau prin calcatura gresita. Au trecut multi ani de atunci, dar regulile le respect si astazi. Ba, mai mult, in ultima perioada ma fascineaza bocancii de catarare pe care ii zaresc tot mai des, restlizati, in prezentarile marilor designeri. Fac parte, fara tagada, din elementele ce tin de clasicul masculin, prin insasi desenul lor nemuritor. Si pentru ca imi plac, vei regasi aici cat de curand o postare special dedicata lor.
Despre protejarea extremitatilor, povestea e lunga si delicata. Da, poti alege foarte repede de pe raft un banal fes si o banala pereche de manusi din fleece, dar asta nu face altceva decat sa te inscrie la capitolul “banal”. Incearca, mai ales daca ai trecut de 40 ani, o palarie cerata ce te va apara temeinic de ploaie sau vant. In cazul temperaturilor extreme, al ninsorilor abundente si al viscolului, iti recomand purtarea unei caciuli rusesti (ushanka), al unui fular din lana impletita si a unei perechi de manusi adecvate. Pariul ramane sa pastrezi toata umezeala in afara hainelor. In plus, poarta acest gen de tinute cu toata degajarea de care poti da dovada – tot domn te numesti.
