Vorbim astazi de parti si initiative frumoase din corporatie.

In primul rand, tin minte ca ne dadeau de mancare. La propriu. O fi fost la vremea aceea ceva legat de eficientizarea bonurilor de masa sau vreo plata in natura mai benefica decat o plata in moneda. Erau niste tavi imense cu sandwich-uri care veneau la ora 12:00 si spre care ne pravaleam cu totii hamesiti, mai inalti in grad sau mai plebe: foamea e egala pentru toti.

In timp, rafinasem lucrurile: extrageam salamul si cascavalul din ele si faceam platouri elegante din care ne serveam ca la salon.Rosiile semi-putrezite din sandwich-uri le dadeau acestora un miros specific, dar le inlaturam neaparat. Nu s-a gandit nimeni vreodata ca aceste combinatii de paine cu salam si cascaval ingrasa peste masura consumatorul care devine lanced si incet la minte si nu mai presteaza corespunzator. Dar de unde anticipare la angajatii corporatiei?

Mai era ceva frumos – zilel de nastere sau sarbatorile: Craciun, Paste, 1 sau 8 martie. Ne strangeam toti si la initiativa sosita scris pe mail, contribuiam la un cadou platit la comun pentru zilele de nastere. De sarbatorile mari faceam ca atunci cand eram mici: faceam schimb de cadouri intre noi. Un fel de hidden present. Functiona – oamenii erau fericiti.

Daca exersezi mai mult de doi ani aceste apucaturi, incep sa ti se para normale. Anormal mi s-a parut mereu culoarea oamenilor care traiau acolo, asa cum au ramas in memoria mea  – ceva intre galben cu verde si cu maro si cu ochii foarte rosii. Am incercat de-a lungul vremii sa salvez multi dinre ei si am reusit. Macar la nivel mental.

Atunci cand, dupa multe zile. am constatat ca ei incaseaza niste sute de mii de euro pe salariile noastre de mii de euro si ca banii se duc mereu in afara tarii si nu ating impozitarea romaneasca, am inceput sa iau masuri, in masura puterii mele. Primele gesturi au fost, pe cat se poate, legate de haiducie: valorificare baze de date, contacte clienti valorificate personal, valorificarea de informatii, etc. Daca nu procedam asa, nu supravietuiam.

Si nu uita: nu te arata niciodata disponibil pentru munca in coprporatie din cel putin doua considerente: contributia ta acolo, cu rare exceptii, nu reprezinta o valoare adaugata, asa cum ei te mint zi de zi. In alte cuvinte, aparte de blah-blah, tu nu contezi – esti disposable, carne de tun. In principiu, daca lucrezi in audit, te storc maxim doi ani, dupa care te lasa la vatra – intre timp ai produs fum pentru punga lor si esti epuizat – nu mai esti folositor.

In plus, din momentul in care te arati disponibil la munca, te vor biciui pana ficatul tau se va dubla. Eviti acest lucru spunand ca nu stii sa faci ceea ce esti pus sa faci, dar esti dispus sa inveti. Si inveti pret de minim 20 salarii, pe banii lor. Prezenta lor aici inseamna oricum, in cele mai multe dintre cazuri, spoliere tara romaneasca. So, hit harder!

In urmatoarele seminare la care te invit sa participi iti voi povesti cum ATITUDINEA NASTE APTITUDINEA, chiar si legat de a te descurca in Bucuresti. Abia astept sa te cunosc, asa ca lasa-ti datele tale – telefon si email – ca sa sa te anunt cand vor fi urmatoarele evenimente:http://www.domnideromania.ro/contact/