A fost odata un mare actor de comedie. Care, in viata sa particulara, radea greu. Si nici nu prea mergea la teatru. Asa, dintr-un acut spirit critic:”….stiti, ma uit pe scena si daca ceva mi se pare ne-actoricesc, ma ia asa, de la lingurica. Si mi se face rau. Si trebuie sa ies. Si mi-e rusine.”

A fost pentru multe generatii, un actor si profesor de actorie celebru. Intr-unul din rarele sale interviuri televizate, purta un smoching ale carui revere erau decorate cu strasuri:”….doamna, acolo, in Austin, de unde l-am cumparat scria pe el, in vitrina, “model Frank Sinatra”. N-am putut sa nu-l cumpar.”
Celebritatea ii venea, in cazul de fata, din marea de personaje pe care o intruchipase de-a lungul vietii. Chiar isi facuse bine meseria vreme de ani buni. Ani, nu zile sau saptamani. Nu doua nopti. Nu o noapte. Ani.
Si ramane. In imagini, in memorii, in vizionari ulterioare, in memoria colectiva. Cea mica, a unei tari mici, cu oameni putini si cu popor mult.
Eu m-am nascut in Romania. Ca si tine. Fara tagada, eram nascut si fara certificatul lor de nastere si purtam o identitate si fara un buletin in buzunar. Pentru ca astea ti le desenezi singur: drum, personalitate, aura, respect, notorietate, celebritate. Si nu tine de scoala sau de scoli, care, invariabil, dupa un lung drum parcurs, te transforma intr-un bun si alienat executant si atat. Tine de tine.
Da, nu avem traditie si nici veleitati aristocrate, asa cum mi s-a dat de inteles. Dar nu ma opreste nimeni sa generez, prin prisma personala, o lume de domni si doamne. A mea si a ta. Lumea cea noua.
In care popularitatea si populismul, cel aducator de profit facil si care arde mai repede decat o lumanare, e aruncat la gunoi. De tot. De ce? Pentru ca asa vreau eu si tu si tu si tu…..Pentru ca stiu exact unde si cum suntem, atat social cat si economic si pentru ca stiu care sunt urmatorii pasi de urmat spre a scapa. Iar construirea unei imagini, dincolo de “paine si circ” e mai importanta, poate, decat suma produselor, activitatiilor sau serviciilor pe care le livrezi ulterior.
O spun acum, la inceput de an, spre a defini ceea ce urmeaza in demersurile personale – am catalogat in principii si clase o suma consistenta de elemente vestimentare masculine.

Vom continua demersul, completand insa cu aplicatii practice. Vom deprinde sa folosim hainele ca pe unelte prin care sa ne atingem scopurile sau, atunci cand e vreme “de razboi”, ca pe arme de cucerire a inamicului. Vom merge la negocieri, la partide de tenis, in fata doamnelor, in baruri, in Bucuresti sau Roma, vom falsa sau vom spune adevarul, dupa caz, ne vom imbraca ales sau doar adecvat, pentru a trece puntea. Vom incerca, acolo unde suntem, sa devenim celebrii, cu un simplu prim pas: imaginea noastra.